miercuri, 23 martie 2016

ORDONANȚĂ: Credite ipotecare după directiva europeană

Persoanele fizice care vor contracta un credit ipotecar vor avea acces la informaţii simplificate, standardizate, cu privire la condiţiile de creditare şi la riscurile la care se expun, iar băncile vor fi obligate să caute soluţii pentru a evita executarea silită a debitorilor cu probleme, reiese din proiectul de Ordonanţă elaborat de Ministerul Economiei pentru transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 17/2014 privind creditele ipotecare, citat de Agerpres.

Proiectul de lege se aplică tuturor contractelor de credit garantate cu bunuri imobile precum şi contractelor de credit legate în alt mod de bunuri imobile, se menţionează în nota de fundamentare a actului normativ.


Documentul conţine şi prevederi clare cu privire la conversia unui credit din valută în altă monedă, spune Agerpres.

Reiau mai jos integral și needitată știrea lor:

Astfel, un contract de credit în valută trebuie să ofere clientului posibilitatea de a converti împrumutul oricând pe parcursul derulării creditului. Mai mult, în cazul în care, din cauza manifestării riscului valutar, rata lunară creşte cu mai mult de 20% faţă de cea de la începutul contractului, banca este obligată să ofere clientului ori o diminuare de dobândă, ori o reducere la sold, ori scăderea comisionului de administrare, cu condiţia ca măsura adoptată să determine scăderea ratei lunare cu cel puţin 10%.

Cursul la care se va realiza conversia va fi cursul BNR din ziua plăţii, sau cursul convenit de părţi, doar dacă este mai avantajos pentru consumator.

În cazul în care clientul are probleme cu plata ratelor, creditorul şi entitatea de recuperare de creanţe asigură o instruire adecvată a personalului care abordează consumatorii care se află în dificultate de plată. Atunci când un consumator se află în dificultate de plată, creditorul trebuie să conlucreze cu consumatorul pentru a stabili motivele apariţiei dificultăţilor şi pentru a se lua măsuri adecvate de către creditor, mai reiese din proiect.

În plus, creditorul ia toate măsurile pentru a preveni declararea scadenţei anticipate, iniţierea procedurilor de executare silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe. Tot creditorul trebuie să poată face dovada că a depus diligenţele necesare în vederea evitării iniţierii procedurilor menţionate.

Totodată, actul normativ european vizează armonizarea maximală în ceea ce priveşte furnizarea informaţiilor precontractuale cu ajutorul unei fişe europene de informaţii standardizate (FEIS) şi în ceea ce priveşte calculul dobânzii anuale efective (DAE).

În acest sens, proiectul aduce precizări clare cu privire la publicitatea şi promovarea contractelor de credit vizate şi la informaţiile precontractuale. De asemenea, legea va cuprinde cerinţe privind evaluarea bunului, astfel încât clientul să poată opta pentru un evaluator independent sau pentru un evaluator angajat al băncii.

În plus, sunt reglementate şi standardele pentru serviciile de consiliere şi se menţionează în mod expres că aceste servicii sunt plătite de consumator.

De asemenea, prin acest act se încurajează adoptarea de către creditori a unor practici responsabile în relaţiile cu clienţii prin împărţirea riscurilor şi aplicarea principiului echităţii.

'Prin proiectul legislativ se doreşte crearea unui cadru legal complex şi cuprinzător în ceea ce priveşte contractele de credit garantate cu bunuri imobile destinate consumatorilor. Proiectul îşi propune atât transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2014/17/UE cât şi reglementarea unor aspecte specifice pieţei şi practicilor naţionale', se mai arată în nota de fundamentare a Ordonanţei.

Ministerul Economiei precizează că a optat pentru transpunerea Directivei prin Ordonanţă de Urgenţă din cauza faptului că termenul pentru transpunere a expirat în data de 21 martie 2016, iar România riscă sancţiuni de la Comisia Europeană pentru depăşirea acestui termen.

Procedura prevede că, în cazul în care un stat membru nu respectă termenul de transpunere, Comisia sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene care, la rândul său, poate impune statului vizat penalităţi de întârziere.

'Potrivit Comisiei, penalităţile cu titlu cominatoriu se calculează pornind de la o sumă de bază care în prezent este stabilită la 650 de euro pe zi de întârziere. Această sumă de bază este înmulţită cu un coeficient de gravitate, cu un coeficient de durată şi cu factorul 'n', stabilit pentru România (Potrivit Comunicării Comisiei din 2013, factorul 'n' pentru România este de 3,32', se mai arată în nota de fundamentare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu