Băncile o duc mai bine, pentru că au scăpat de o groază de credite neperformante, acordate cu o îngăduință iresponsabilă până în 2007.
Băncile dau din nou "credite cu buletinul", ajutate de ANAF.
Totuși, băncilor nu le va fi la fel de confortabil ca dinainte de criză, căci (UNU) se confruntă cu o lipsă de popularitate, speculată grosier de politicienii gata să dea în plată orice pentru voturi.
Și (DOI), pe piața mondială puțină lume știe ce urmează, după evoluțiile tulburătoare din anii anteriori.
Una peste alta, românii și firmele lor vor fi mai încurajați să facă credite mai multe și mai mari, pentru că:
• Gata, de acum este sigur, ne aflăm într-un nou ciclu economic. În sfârșit, s-ar fi încheiat criza declanșată în 2008.
• Costurile de îndatorare vor crește în lei, dar se vor păstra la un “nivel accesibil”.
• Și băncile vor avea “o performanță mai bună”, căci prind curaj după ce s-au scuturat de o mulțime de credite neperformante.
Drept este. Numai în luna decembrie Unicredit România și BCR-Erste au vândut portofolii de credite neperformante de 340 milioane euro, respectiv 1,2 miliarde euro.
Cele de mai sus decurg din perspectivele pe 2016, pe care le-am citit într-un raport despre sistemul bancar, al prietenului Andrei Rădulescu, economist senior la o mare bancă românească.
Hai să repovestim împreună raportul lui, cu cuvinte mai blânde cu înțelegerea noastră.
Când zice de „accelerarea creditului neguvernamental”, seniorul nostru se uită pe termen mediu, ceea ce poate să însemne minim trei ani. Adică anul viitor bancherii abia încep să se poarte ceva mai primitori cu noi.
În acest răstimp, ritmul de creștere anual ar putea ajunge să se măsoare cu două cifre.
Economistul citat nu precizează dacă este vorba mai ales de creditul casnic, al famiilor, sau de cel al firmelor, corporatist - adică.
În orice caz, „activele bancare totale”, adică toată averea băncilor inclusiv creditele date, va crește până în 2017 la peste 60% din PIB, produsul intern brut, adică valoarea afacerilor făcute în România.
În sfârșit, raportul credite / depozite va ajunge în jurul nivelului de 90%. Foarte puțin, totuși, nu-i așa? Adică volumul creditelor nici măcar nu va ajunge la cel al depozitelor? Adică încă vom da băncilor mai mulți bani decât dau ele economiei? (Nu intră în calcul creditul guvernamental, dar și așa... la câte investiții va face guvernul....)
Nici nu e de mirare că băncile sunt prudente, încă. Seniorul Andrei Rădulescu încă se mai așteaptă la „la continuarea proceselor de consolidare și de însănătoșire” din sistemul bancar.
Altfel spus, toate veștile bune de mai sus sunt ele bune, dar mai cu milă, așa, căci sistemul nu este complet însănătoșit, din moment ce procesul în cauză continuă.
Costurile, riscurile, provocările
„Previzionăm o creștere graduală a costurilor de finanțare la RON și o reducere marginală a ratelor de dobândă la EUR pe termen scurt și mediu, date fiind perspectivele de politică monetară din România și Zona Euro”, spune raportul citat.
Altfel spus, lumea financiară mondială va cere mai mult pentru banii împrumutați în România.
Așa că băncile străine - mame ale celor românești - se vor bucura să le împrumute scump pe acestea din urmă, pentru ca, la rândul lor să ne împrumute bani nouă, și mai scump.
Euro va fi tot mai ieftin în Austria, Franța și Germania, dar tot mai scump în România.
Băncile românești cu patroni la Viena sau Paris vor împrumuta mai ieftin de la aceștia, și vor credita în România mai scump, că deh!, România este riscantă și, mai ales, electorală în 2016.
Iar Banca Națională va încerca să nu lase piața internă să se deterioreze. Adică: nici să nu vă gândiți că BNR va mai reduce dobânda.
BNR va crește dobânda de politică monetară de la 1,75% la 2,5% până la sfârșitul anului viitor, potrivit previziunilor lui Andrei Rădulescu.
Dincolo de setea lor de profit, băncile vor avea și ce să invoce, uneori pe bună dreptate.
Ce zice seniorul nostru?
“Printre factorii de risc pentru evoluția pieței creditului și a sectorului bancar din România pe termen mediu menționăm:
• Legea dării în plată, cu impact asupra condițiilor viitoare de creditare; climatul macro-financiar global / european, cu implicații la nivelul costurilor de finanțare;
• tensiunile geo-politice regionale;
• dinamica stabilității macro-financiare și mix-ul de politici economice în România în anul electoral 2016”.
Mai sunt și alte provocări pentru sectorul bancar. Doar le citez aici, în nădejdea că voi avea curând timp să explic de ce ne vor scumpi viața:
• “deciziile și semnalele de politică economică pe plan intern, cu impact asupra stabilității macro-financiare;
• presiunile de costuri în creștere din sfera reglementării, IT-ului și personalului; nivelul ridicat al expunerii la datorie publică (mai ales în contextul perspectivelor de majorare a costului finanțării statului);
• identificarea modelului optim de business pentru noul ciclu economic, astfel încât să fie menținuă stabilitatea financiară la care s-a ajuns după un amplu și sever proces de ajustare” – altfel spus „cum să dăm creditul cu buletinul ajutați de ANAF”;
• “ o dezvoltare durabilă pe termen lung (convergența raportului active bancare / PIB către nivelul din Europa Centrală, finanțarea României rurale);
• intensificarea concurenței din sfera jucătorilor din UE, mai ales în contextul politicii monetare relaxate implementată de Banca Centrală Europeană în Zona Euro; Revoluția Digitală;
• procesul de consolidare; proiectul UE privind Piața Unică a Capitalului; aderarea viitoare la Uniunea Bancară Europeană și la Zona Euro”.
Mai este și o minunăție de provocare, care ar putea duce la scumpirea creditelor și care ar trebui disecată aspru.
Banca Naţională a României a anunţat că 29 de instituţii de credit înregistrate ca persoane juridice române, plus cooperativa de credit Creeditcoop, va trebui să vină cu capital propriu "de acasă".
Începând cu 1 ianuarie 2016 băncile respective trebuie să aibă o rată a fondurilor proprii de minimum 5,125%, faţă de 4,5% cât era până la 31 decembrie 2015, iar în cazul celor nouă bănci pe care BNR le-a identificat ca fiind de importanţă sistemică, rata minimă va fi cu un punct mai mare, respectiv 6,125%.
Măsura face parte din “implementarea cadrului macro-prudențial UE. În acest context Comitetul Național pentru Stabilitate Financiară a decis, la finalul lui noiembrie, activarea cerințelor privind amortizoarele de capital începând cu 1 ianuarie 2016. Amortizorul de conservare a capitalului este în cuantum de 0,625% din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituțiilor de credit și amortizorul O-SII este în cuantum de 1% din valoarea totală a expunerii la risc pentru toate instituțiile de credit identificate ca având importanță sistemică”, spune Andrei Rădulescu.
În încheiere redau fraza de început a raportului citat:
“Evoluțiile recente din piața creditului și din sectorul bancar au confirmat, în linii mari, scenariul macro-financiar central al Băncii Transilvania. Vom revizui acest scenariu la începutul anului 2016, prin incorporarea datelor finale din 2015”, spune economistul senior Andrei Rădulescu, căruia îi mulțumim cu toții frumos.
Iată și:
Avertisment
Nu este în intenţia mea şi nici a analiştilor citaţi să sugerăm luarea unor decizii de investiţii, ca urmare a lecturii celor de mai sus.
Articolele mele despre eventuale soluţii de plasament au rost exclusiv informativ, de repere și didactic, de suport de învățare și e DESCOPERIRE a BANILOR.
Singurii responsabili pentru asumarea unor riscuri sunt aceia care iau deciziile de investiţii.
Un disclaimer mai elaborat puteti citi AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu