Cursul are o avanpremieră care vă va arăta, fără nici o obligaţie, cât de simplă şi de plăcută este descifrarea secretelor banilor. Şi mai ales, ne vom cunoaşte între noi, pentru ca schiţa de mai jos să se transforme într-un suport memorabil de cunoştinţe.
Obiectivul cursului:
- Însuşirea unor deprinderi, abilităţi şi cunoştinte adaptate defieritelor niveluri de vârstă ale copiilor şi adolescenţilor, care să-i conducă la un start financiar veritabil în viaţă
- Deschiderea drumurilor spre o independenţă financiară pe termen mediu şi lung, în acord cu principiile şi dorintele lor.
- Stabilirea unor reguli şi a unor conduite de finanţare a cheltuielilor, a unor obiective financiare pe termen scurt, mediu şi lung, tips & tricks pentru reducerea cheltuielilor.
Modulul 1: Ce sunt banii? Care este valoarea banilor? Ce este independenţa financiară. Sau libertatea. Diferenţa faţă de loterie. Bugetul de venituri şi cheltuieli.
- Cum să înţelegem banii? Dar cum ne înţelegem dorinţele?
- Banii sunt aproape nişte fiinţe vii, aşa cum şi dorinţele noastre sunt vii. Pentru multe dorinţe avem nevoie de bani. Pentru altele, deloc. Un buget deştept le ia în consideraţie şi pe acestea din urmă.
- Ca să înţeleg ceva trebuie să(-l) cunosc. Cum au apărut banii şi fantasticul lor drum pănă la a deveni, la rândul lor, mărfuri. Cum se pot cumpăra cât mai ieftin banii.
JOCUL 1: (Farmecul jocului este că ne creşte tuturor IQ-ul financiar ):
Să ne imaginăm că avem, toţi 10, în total, 10 calculatoare, 10 tastaturi şi 10 mouse -uri, dar nici unul dintre noi nu are şi calculator şi tastatură şi mouse. Unul are trei mouse-uri , iar alţi doi nici unul.
Hai să zicem că Eu am tastatură şi mouse, Tu, ai... iar Tu ai..
Eventual, să facem un tabel, sau dacă vă distrează mai mult hai să vedem dacă ne înţelegem şi fără....
Nici unul dintre noi nu are bani şi, de altfel, să ne imaginăm, oricât vi se pare de absurd, că banii nici nu s-au inventat.
Şi atunci folosim trocul, adică cei ce au mai multe lucruri de acelaşi fel le dau la schimb contra lucrurilor pe care nu le au.
Haideţi să încercăm sa ne completăm lipsurile ca să putem lucra....
Ajungem repede la mari dificultăţi: câte tastaturi mi+ar trebui ca să le schimb pe un calculator?
Poate că voi ştiţi, că aveţi deja ideea de bani, dar v-am spus, uitaţi de bani, BANII NU S-AU INVENTAT!!! Iar valoarea unui calculator stă în calitatea lui de a fi folosit. Ce valoarea are dacă nu poate fi folosit?
Nu-i aşa că dacă, nu ai încotro, dacă ai fi pe o insulă pustie – cum se zice, ai da un calculator pe un mouse şi unul pe o tastatură, ca să poţi folosi al treilea calculator?
Lucrurile s-ar schimba dacă unul dintre noi ar avea 100 de tastaturi şi ceilalţi niciuna, dar fiecare din ceilalţi nouă ar avea mai mulţi „mauşi”, iar unul dintre noi ar avea două calculatoare, dar nici mouse nici tastatură. Ar urma o serie de schimburi în natură care va duce la satisfacerea nevoilor tuturor.
Trocul a fost principalul formă de comerţ multă vreme. Alimentele se schimbau pe lemn sau cărbune, sau serviciile (transportul cu calul altuia, cu lemn sau alimente).
Celelalte produse îşi găseau preţul în anumite cantităţi dintre marfa cea mai cerută pe piaţa respectivă.
În Japonia, multă vreme totul se vindea şi se cumpăra în cocu.. o unitate de măsură a orezului.
O casa costa atâtea cocu, un cal atâţia cocu. Cum ar fi kilogramul de grâu.
Păi cocu ăsta era un fel de monedă, de ban. Se putea folosi la cumpărarea şi la vânzarea a orice altceva.
Ştiţi de unde vine cuvântul salariu? Vine din limba latină, limba romanilor (salarium), care plăteau plăteau o parte din serviciile soldaţilor cu raţii de sare (sale).
De aici şi până la bani nu a fost decât un pas. Cele mai răspândite lucruri dintr-o regiuune jucau rolul banilor. Dar oamenii au căutat mereu un lucru care să fie valabil, căutat şi util peste tot pe unde mergeau.
Aşa s-a ajuns la monedă. Şefii ţărilor au înţeles că lucrurile se vor simplifica dacă vor „bate monede din diferite metale. S-au folosit diferite metale, dar staţi aşa, orice fierar ar fi putut să-şi facă banii de care avea nevoie şi se îmbogăţea cât voia, nu?
Şi atunci s-a căutat un etalon de valoare, o unitate de măsură a valorii. Nu a trebuit mult să se ajungă la aur. Şi atunci şeful ţării, regele să zicem, a decis: un leu valorează un gram de aur (unităţile de măsură sunt din altă lecţie...). Şi pe moneda respectivă se afla figura regelui, ca un semn de încredere în cuvântul lui.
Aurul are încă aceste calităţi. Dar nu mai este folosit ca monedă pentru că banii înşişi au ajuns să fie doar nişte numere în nişte conturi de bancă.
Modulul 2: Acum că avem bani, CE facem cu ei?
- Cum s-au transformat banii în marfă. De ce se schimbă preţul banilor. Cererea şi oferta de bani, dobânda, cursul valutar.
- Inflaţia
- Protecţia împotriva inflaţiei. Dobânda
- Banii bolnavi scot de pe piaţă banii sănătoşi
- Tot ce avem nevoie ca să facem treabă bună
JOCUL 2: Cine vrea să fie regele, ca să emită bani?
Sau măcar trezorierul lui (cel ce păstrează comorile), ministrul lui de finanţe. Nu îi va fi uşor nici regelui, nici ministrului de finante. Staţi aşa, nu toţi deodată... Sunteţi siguri că puteţi să faceţi bani? Ştiţi cât aur să conţină o monedă, sau ce valoare să aibă fiecare?
Să reluăm jocul cu calculatoarele: Este clar că trebuie să avem la dispoziţie un depozit de calculatoare, unde ajung toate componentele cu care se fac calculatoarele şi unde, eventual se produc calculatoarele.
Depozitul ăsta este ca o Bancă Naţională, care emite lei, sau dolari sau euro. Orice vă place vouă să emită, veţi vedea că nu e mare diferenţă...
Cum s-a ajuns la tipărirea de dolari şi de euro - sunt chiar nişte aventuri foarte interesante...
Tipărirea, de fapt emiterea de bani nu se face chiar în funcţie de câte tastaturi, monitoare sau calculatoare are fiecare, ci de cât a muncit fiecare ca să le cumpere.
Nu se vede cu ochiul liber legătura dintre numărul de tastaturi şi munca pe care trebnuie s-o faci ca să le cumperi, nu? Şi nici dintre muncă şi aur, mai ales că unii mai şmecheri au început să pilească moneziule de aur. Uite aşa încet – încet aurul a devenit o piedică.
Când americanilor nu le-a mai convenit legătura dintre aur şi dolarul lor (se stabilea prin lege câţi dolari costă un gram de aur), au spus lumii: cine vrea dolari – să-i cumpere. Păi la ce preţ? Păi nu ştiu, să vedem care e cererea.
Cererea era mare, jumătate, sau chiar mai mult din toate cumpărăturile companiilor din lume se fac in dolari. Petrolul...
Şi aşa ajungem la cursul valutar, dar mai înainte de asta trebuie să mai descoperim ceva: că banii aveau deja, din vechime, încă un preţ: Dobanda.
Bun, Tu eşti Banca Naţională şi Noi avem nevoie de bani. Cum ne dai banii şi la ce preţ?
Modulul 3: Preţul economiilor. Cum să folosesc eu foamea de bani a celorlalţi
- Sunt bogat pentru că pot cheltui mult, sau sunt bogat pentru că îmi folosesc mai bine banii şi dorinţele mi se îndeplinesc.
- Sunt tentat să mă irosesc în orice, aşa cum sunt tentat să irosesc banii pe care îi am sau nu.
- Bogat este cel ce economiseşte şi îşi multiplică banii, nu cel care doar îi cheltuie. Diferenţa: Cel dintâi poate face mulţi bani din foarte puţini, pe când cel din urmă rămâne un disperat după ce îi termina. Exemple.
- Cum să economisesc fără să mă chinui. Selecţia dorinţelor.
JOCUL 3: Unii economisesc, alţii cheltuie şi se împrumută
Cine vrea să cheltuie mulţi bani?
Cine vrea să strângă mulţi bani?
Hai să ne grupăm câte doi, un cheltuitor şi un strângator. Cine vrea să fie Banca Naţională? Tu, bine. Ai banii care ne trebuie nouă? Păi nu poţi să-i tipăreşti imediat, că uite ce inflaţie mare ai face şi nimeni nu şi-ar mai putea cumpăra nimic cu cât a strâns.
Încet încet vom ajunge la preţul corect al banilor, chiar aici în această sală.
Modulul 4. Unii economisesc şi investesc în treburile altora. Toţi câştigă
Nevoia de bani nu se satisface doar prin împrumuturi ci şi prin capital. Cine are suficient de mulţi bani poate să spună cuiva care are nevoie de bani pentru o afacere: uite eu îţi dau banii să porneşti afacerea, dar mă faci părtaş la ea?
Cine nu are destul de mulţi bani de băgat într-o afacere, fie se unesc în fonduri de investiţii, fie apelează la bursă
Acţiunile. Bursa.
Arta investitiilor.
Unii spun că lacomia şi frica sunt motivaţiile principale ale omului. Legile după care functionează pieţele banilor.
Cei ce cred asa nu vor decât sa cheltuie, nu să şi construiască. La 12 ani eu vreau să mă construiesc pe măsură ce trăiesc.
Ce este riscul şi cum muşcă. Cum te aperi. Sunt mai puternic decât riscul pe care pot sâ mi+l asum.
JOCUL 4
Cine crede că are destui de mulţi bani ca să cumpere o afacere, sau o firmă.
Cine vrea sa se unească, în acelaşi scop.
Cine vrea doar să joace la Bursă.
„Să trecem la treaba“.
Modulul 5: Preţul a ce este RISCUL
- Cum aflu care este riscul pe care pot sa mi+l asum.
- Gospodar cu riscul meu
- Cele 7 reguli si cele 7 pericole
- Intrumente de asigurare împotriva riscului. (instrumente derivate)
JOCUL 5.
Hai să ne alegem fiecare un proiect, un scop, ceva ce ne dorim şi la care să ajungem , inclusiv să avem o firmă.
Cum ajungem?
CE avem deja?
Ce ne trebuie?
Ştim ce sunt banii, dobânda, cursul valutar, bursa, capitalul.
Cum facem...
Metoda de lucru
Metoda este cea educaţiei nonformale in care partea practica detine o pondere foarte mare (circa 80%). Dintre metodele folosite mentionam: discutii in grupuri mici, joc de rol, chestionare, materiale video, jocuri pentru dezvoltarea unor skilluri, activitati, prezentari multimedia, studii de caz.Fiecare modul poate dura de la 40 de minute, până la trei ore cu două pauze, în funcţie de vârstă.
Nu este gratis decât pentru cei ce nu pot plăti, iar cei ce plătesc donează, de fapt, costul cursului pentru cei ce nu pot plăti. Eu nu câştig decât cât să trăiesc ca să pot ţine cursurile.
Ce spuneţi
Nu este o varinată bună de adăugat la vânarea unui câştig la Loteria Fiscală?Pentru detalii scrieţi la anionescu@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu